Heellloouuuu! Nu ne-am mai citit de foarte mult timp. Astazi m-am hotarat sa scriu…si va scriu tocmai din Berlin Aici primavara a venit mai repede ) sau poate a venit cand trebuia sa vina si tot ce este anormal la noi devine normal. Ieri dupa ce am facut check in si am ajuns in sala de asteptare am crezut ca poate am confundat camera. Am avut un soc. Nu vreau sa par sclifosita sau increzuta . Era o cursa care pleca spre Napoli. Am avut senzatia ca merg cu §§cursa§§ de Bicaz ) Radem ca sa nu plangem. Am vazut in ochii acelor oameni semnele muncii, pe mainile lor se vedeau ridurile formate de la atata munca, privirea lor era atat de pierduta dar totusi increzatoare…ca acei copii care sunt tinuti de mana de parinti si nu stiu incotro merg. Am ramas dezamagita. Ma gandeam ca in Romania nu mai exista aceste sperante, ca totusi romanii nu mai privesc iesitul din tara ca pe o evadare din Infern. Se simteau tensiunea si grijile in atmosfera. Camera devenise ca un focar de infectie, orice privire devenea agresiva, orice gest schitat era interpretat, orice rasuflare facea valuri )
Ajunsa deja in avion mi-am dat seama ca romanii sunt intr-o stare critica in care primeaza paranoia, frica, lipsa de bani, de sanatate si de intelegere. Zborul spre Berlin a fost unul linistit. Toti zambeau, toti comunicau si nu se mai simtea acea tensiune . Dupa aterizare si dupa controlul de la vama , am iesit din aeroport. Am simtit o eliberare, o relaxare psihica dar si dorinta de a nu ma mai intoarce in tara . Spuneam mai sus ca nu credeam ca romanii sa mai priveasca iesitul din tara ca pe o scapare din Infern … ei bine …fara sa-mi dau seama dar poate ca si eu m-am simtit eliberata . Romania este o tara frumoasa dar nu putem trai doar cu frumusetea ei. Este adevarat ca daca am vrea am putea sa ne cream un microclimat in care sa nu patrunda aceste tensiuni . Este adevarat ca si daca s-ar incerca poate ca nu in proportie de 80-90% dar in proportie de 20-30% s-ar schimba si la noi unele chestii. Romanul(aici ma includ si pe mine si pe toate cunostintele mele) are o iubire ascunsa fata de mila de sine. Isi cere osanda pentru tot. Daca vede ca ceva merge rau, nu repara. Poate ca avem in gena noastra unele trasaturi negativiste ) poate ca mereu am fost izbiti la pamant si ne-am saturat sa ne mai ridicam de fiecare data .
Mi-as dori ca Bucurestiul peste 20-30 de ani sa fie cum este Berlin-ul acum. Imi iubesc tara si nu vreau sa par lipsita de respect si patriotism dar uneori nu poti trai cu o iubirea ce poate fi distructiva .

BRB ( 2 secunde, 2 minute, 2 ore, 2 zile, 2 saptamani, 2 luni, 2 ani, 2 decenii…never know !)

MATRIOSKA